Scrisoarea metodica 2011

Publicat pe

SCRISOARE METODICĂ
Acces echitabil generalizat și calitate în educația timpurie

A început un nou an școlar.
“…Orice-nceput se vrea fecund, / risipei se dedă Florarul” parcă răsună în sufletele și în clasele noastre, chiar dacă toamna este regina acestei etape și nu primăvara.
Și cum versurile poetului Lucian Blaga ne trimit cu gândul la primăvară, la fecunditatea și veselia acestui anotimp și la fiorul pur al unicului sentiment care justifică și dă sens existenței noastre, aș vrea să aducem în acest început de an școlar toată încărcătura pozitivă a acestor versuri și să scriem împreună încă o filă importantă a învățământului românesc. Cu risipă…

҉҉

În intervalul 7-9 septembrie 2011, au avut loc, la București, Consfătuirile naționale ale inspectorilor pentru învățământul preșcolar. Evenimentul a oferit inspectorilor prilejul unor analize privind evoluția sistemului de învățământ preșcolar și extinderea serviciilor de educație către zona 0-3 ani, precum și prilejul de a-și împărtăși idei și practici de succes în acest domeniu și de a găsi împreună soluții și măsuri eficiente pentru țintele naționale pe care ni le-am asumat la nivel european (Strategia Europa 2020), respectiv:
• reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii, sub 10%
și
• creșterea la 40% a procentului de absolvenți de studii universitare, din totalul populației în vârstă de 30-34 de ani.

În acest context, scrisoarea metodică din acest an școlar va aborda următoarele aspecte:

1. prezentarea și contextualizarea Foii de parcurs pentru anul școlar 2011-2012, urmărind, totodată, atingerea unor subiecte conexe, cum ar fi:
– repere privind predarea-învățarea-evaluarea în învățământul preșcolar și modalitățile de evidențiere a progresului copilului;
– parteneriatul cu familia;
2. precizări privind activitățile din săptămâna Școala altfel;
3. funcționarea și organizarea grupelor cu copii de 2-3 ani;
4. clarificări privind activitatea directorului de grădiniță;
5. sugestii pentru activitățile metodice, cercurile pedagogice, inspecțiile tematice și/sau de specialitate

1. Prezentarea și contextualizarea Foii de parcurs pentru anul școlar 2011-2012

Ținând cont de angajamentele și țintele asumate la nivel european, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a transmis către toate inspectoratele școlare și, implicit, către toate cadrele didactice din învățământul obligatoriu, un document – cadru, în care sunt menționate acțiunile prioritare ale acestui an școlar. În acest context, recomandăm lecturarea cu atenție a documentului amintit și, în plus, corelarea și completarea informațiilor transmise cu cele de mai jos:

• Reducerea absenteismului

Lecțiile învățate până acum ne arată că dacă se constituie baze solide în primii ani, formarea ulterioară este mai eficace și mai susceptibilă de a se desfășura pe tot parcursul vieții, reducând riscul abandonării timpurii a studiilor, sporind echitatea școlarității și reducând costurile suportate de societate din motive de risipă de talente, precum și cheltuielile publice în domeniul social, al sănătății și chiar judiciar.

Așadar, în contextul în care constatăm că absenteismul alimentează insuccesul școlar și conduce, implicit, la abandon și/sau părăsire timpurie a școlii, este înțelept să optăm pentru o măsură care s-a dovedit deja a fi eficientă: aceea a încurajării înscrierii și a participării copilului, cât mai de timpuriu, la programe educaționale, într-un sistem organizat.

De aceea, atât la nivelul inspectoratelor școlare, cât și la nivelul fiecărei unități de învățământ preșcolar și al fiecărui cadru didactic, stimularea și monitorizarea participării școlare a copiilor cu vârste între 3 și 6 ani la programul oferit de grădiniță va constitui o preocupare permanentă. O atenție deosebită va fi acordată acestui aspect, cu precădere, în mediul rural.

În plus, conștientizând faptul că documente programatice la nivel european (Comunicarea Comisiei – Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine, februarie 2011; Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine, iunie 2011), la care am aderat, vorbesc de o rată de participare a copiilor preșcolari, care să atingă valoarea de 95% până în 2020 și de asigurarea accesului echitabil la servicii de EICP (educație și îngrijire a copilului preșcolar) de înaltă calitate și favorabile incluziunii, mai ales copiilor care provin din medii socioeconomice defavorizate, din familii de migranți sau ale comunității rome, sau care au nevoi speciale de educație, inclusiv handicap, va trebui, la nivelul tuturor celor trei paliere de responsabilitate (ISJ/ISMB, unitate de învățământ, cadru didactic) să cunoaștem foarte bine, să monitorizăm cu atenție și chiar să accelerăm implementarea măsurilor cuprinse în noua Lege a educației naționale, în Strategia națională în domeniul educației timpurii și în Planurile de acţiune județene pentru asigurarea accesului la educaţie al grupurilor dezavantajate şi promovarea educaţiei incluzive, care vizează aceste obiective/ținte.

Direct legate de reducerea absenteismului și de încurajarea participării școlare sunt și aspectele care privesc calitatea mediului educațional și calitatea procesului de predare-învățare-evaluare.

În acest sens, solicităm inspectorilor, directorilor și cadrelor didactice următoarele puncte de refecție:
1. Societatea contemporană este una gălăgioasă, mişcătoare şi cu modificări rapide de viziune. Familiile sunt tot mai ocupate cu sarcini profesionale. Copilul de astăzi este diferit, crescând sub influenţa (dar şi atacul) mijloacelor audio-vizuale. Astfel, învăţământul de tip tradiţional se găseşte sub presiunea schimbării mediului socio-cultural. Ce vom prelua din mediul socio-cultural pentru a crea situații de învățare relevante pentru copilul de astăzi și pentru a-l ajuta să învețe cu plăcere?
2. Este un fapt cunoscut, atât din practica empirică, cât şi în urma cercetărilor psihopedagogice, că tipul de învăţare pur receptiv (audierea, înregistrarea pasivă prin notiţe şi memorarea celor audiate) nu constituie calea cea mai eficientă pentru o învăţare profundă, conştientă şi de lungă durată. În acelaşi timp, interesul pentru stilurile de învăţare, manifestat în ultimii ani de către specialişti, a determinat concluzii legate de relaţia între învăţarea activă şi stilurile de învăţare.
3. Unul din obiectivele majore ale educaţiei este îmbunătăţirea puterii de înţelegere a copilului şi cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa – fără efort, fără constrângeri, în ritmul şi la parametrii solicitaţi – în vederea asigurării şansei de succes personal. În teoriile moderne se vorbeşte din ce în ce mai mult de învăţarea experienţială, de profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învăţare, de valorizarea şi dezvoltarea potenţialului fiecărui copil, de respectarea ritmului şi a stilului său cognitiv propriu etc. şi, în fine, de educaţie timpurie, ca bază a dezvoltării personalităţii.
4. Mediul educaţional trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune, dar și să-i ofere un model de ordine și disciplină, un model de armonie în ceea ce privește culorile, formele, texturile etc. Centrele de activitate, Orarul ilustrat, Regulile clasei/grupei, Calendarul naturii şi Jurnalul grupei nu trebuie să lipsească din mediul educaţional al clasei. Atenţie, însă, la aglomerarea sălii de gupă, care poate duce la disconfort şi la o stare de agitaţie generală. Tot ce plasăm pe pereţii clasei trebuie să aibă un scop bine determinat, strâns legat de ceea ce copiii studiază la un moment dat.

5. Organizarea spaţiului în centre (Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele) se face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. In funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi. Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare.

6. Proiectarea şi organizarea educaţiei dincolo de discipline, pornind nu de la criteriile teoretice academice ale disciplinelor, ci de la probleme, provocări şi realităţi ale vieţii contemporane, ar putea aduce beneficii semnificative pentru toţi elevii, contribuind în primul rând la o contextualizare a învăţării, ar face învăţarea mai plăcută şi mai eficientă, iar implicarea părinților/bunicilor copiilor preșcolari, a voluntarilor (studenți, elevi de la școala din apropiere etc.) ar putea fi o soluție binevenită pentru derularea și succesul proiectelor tematice. Și, atenție, într-un an şcolar se pot derula cel mult 7 proiecte, cu o durată de maximum 5 săptămâni/proiect sau un număr mai mare de proiecte de mai mică amploare, variind între 1-3 săptămâni, în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor pentru tema respectivă. De asemenea, pot exista şi săptămâni în care copiii nu sunt implicaţi în nici un proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale independente, de interes pentru copii. Totodată, pot exista şi proiecte de o zi şi/sau proiecte transsemestriale.

• Evaluarea cu scop de orientare și optimizare a învățării

Într-un învățământ centrat pe competențe, copilul/elevul nu mai este perceput ca un subiect pasiv în procesul de educare şi instruire, ci este considerat partener al cadrului didactic în construirea cunoaşterii, este parte activă în realizarea activităţilor instructiv educative, în evaluarea calitativă şi în conturarea propriului traseu şcolar.

De aceea, pornind de la prevederile art.71 din Legea educației naționale, orientarea și optimizarea învățării la nivelul învățământului preșcolar va avea în vedere faptul că studiile și exemplele de bună practică la nivel național și european ne arată că trebuie să renunţăm la livrarea cunoaşterii ca produs şi să ne axăm pe modelul cunoaşterea ca proces, acordând o atenţie tot mai mare nevoilor de învăţare, de motivare, de consiliere şi de orientare ale copilului/elevului și punând accent, în mod deosebit, pe gândirea copiilor/elevilor, pe implicarea lor în realizarea de proiecte, pe rezolvarea de probleme care au tangenţă cu viaţa practică (prin găsirea unor soluţii noi, originale ale acestora), pe investigaţia ştiinţifică şi învăţarea unor noi tehnici de cercetare, stimulând gândirea, imaginaţia, creativitatea şi originalitatea educabilului şi înlăturând astfel lipsa de motivare şi formalismul ambilor agenţi educativi.

În acest sens, la nivelul învățământului preșcolar, evaluarea trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). De asemenea, progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate).

Totodată, evaluarea trebuie să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?), predicţie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special pentru intrarea în şcoală?) şi diagnoză (descrierea stării de fapt şi identificarea aspectelor care perturbă dezvoltarea copilului). Mai mult, o evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, pe dialogul cu părinţii şi pe date confirmate de portofoliul copilului, fişe etc.

De asemenea, cu acest prilej, este necesar să aducem în discuţie câteva dintre aspectele
legate de cele trei tipuri de evaluare:

– La fiecare început de an şcolar, primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date despre copii – evaluării iniţiale. Educatoarele vor observa copiii în timpul diferitelor momente ale programului zilnic şi vor dialoga atât cu părinţii cât şi cu copiii în vederea obţinerii unei imagini cât mai apropiate de realitate, cu privire la dezvoltarea psiho-fizică şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi al copiilor din grupa la care lucrează. toate aceste informaţii vor fi strânse atât în caietul de observaţii al copiilor, cât și în fișele de evaluare (vezi noul model de fișă de evaluare distribuit la Consfăturile cadrelor didactice) şi vor sta la baza elaborării caracterizării grupei şi, ulterior, a planificării calendaristice anuale.
– În ceea ce priveşte evaluarea continuă, educatoarele au o serie de oportunităţi în programul zilnic pentru realizarea acesteia. Totodată, nu trebuie să pierdem din vedere procesul de evaluare derulat ca parte a fiecărui proiect derulat cu copiii pe parcursul anului şcolar.
– Sfârşitul semestrului I, sfârşitul anului şcolar sau sfârşitul de ciclu necesită o evaluare mai atentă. Este vorba de evaluarea sumativă, care nu necesită delimitări fixe ca durată în timp şi care va avea în vedere fie stabilirea paşilor care urmează în parcurgerea curriculumului (ce urmează să desfăşurăm cu copiii în semestrul II sau în anul şcolar următor), fie culegerea datelor pentru întocmirea fişelor de evaluare a copilului și, implicit, urmărirea progresului acestuia, fie completarea fişelor psiho-pedagogice de acces în învăţământul primar. Ca şi în cazul evaluării iniţiale, se recomandă utilizarea unei palete largi de mijloace şi instrumente de evaluare şi evitarea excesului de fişe de lucru, cu scopul de a conferi copilului siguranţă şi detaşare în timpul acestui proces.

• Îmbunătățirea competențelor de lectură.

Grădiniţa este instituţia unde se manifestă şi sunt încurajate experienţele de debut ale copilului în domeniul limbajului, locul în care se înregistrează primele contacte ale acestuia cu cartea, cu limbajul scris şi, în consecinţă, locul în care sunt înregistrate şi stimulate primele experienţe ale copilului în domeniul cititului şi scrisului. Şi, toate acestea se petrec fără a stabili un anumit program în grădiniţă după care copiii să înveţe, la date şi ore fixe să citescă sau să scrie. În programul zilei se găsesc destule momente în timpul activităţilor obligatorii, al jocurilor şi activităţilor alese, sau chiar în activităţile opţionale sau cele din programul după-amiezii, când se poate face apropierea copilului de carte şi, implicit, pregătirea pentru activitatea de citit-scris din şcoală.

Iată câteva sugestii de activităţi sau jocuri care au ca obiectiv principal apropierea copilului de limbajul scris, care pot fi folosite cu succes atât în grădiniţă cât şi în primele săptămâni ale primei clase a învățământului primar:

“Colţurile de joacă”

Desfăşurare: În prima zi de grădiniţă copiii primesc câte un cartonaş cu numele lor înscris pe el. La început li se atrage atenţia numai asupra literei iniţiale. În zilele şi lunile care urmează aceste cartonaşe vor fi folosite în diferite contexte. De exemplu, când copiii îşi aleg colţul la care doresc să lucreze, le putem spune: “Adriana, când voi arăta cartonaşul cu numele tău, înseamnă că aş dori să mergi la COLŢUL PĂPUŞII”.
Extindere: Pe măsură ce evoluează, copiii îşi recunosc cu uşurinţă numele şi pot singuri să-şi plaseze cartonaşul cu numele în diferitele zone ale clasei, stabilite de comun acord cu educatoarea, pentru notarea responsabilităţilor, selectarea colţurilor, prezenţa la grădiniţă etc. Dimineaţa pot fi ajutaţi să-şi aleagă colţul sugerându-le o grupare după iniţiala numelui sau după un anumit sunet/grup de sunete inclus în numele celor care urmează să se joace sau să lucreze împreună. De exemplu, educatoarea poate spune: “Toţi copiii care au un c în numele lor să treacă la COLŢUL CONSTRUCŢII.” De asemenea, se pot trece pe tablă numele a doi copii şi educatoarea să-i roage să se grupeze astfel şi, împreună, să meargă la COLŢUL BIBLIOTECĂ.

“Calendarul”

Desfăşurare: Discuţiile despre vreme, trecerea timpului şi marcarea trecerii acestuia în calendar sunt un bun prilej de cunoaştere a numelor date lunilor anului, a numelor date zilelor săptămânii, a cifrelor care semnifică, în calendar, înşiruirea zilelor într-o lună. Copiii pot fi antrenaţi în cursul discuţiei de dimineaţa să arate unde este scris numele lunii, numele şi numărul zilei din săptămână etc. şi pot chiar opera cu ele dacă există posibilitatea alcătuirii unor calendare cu elemente detaşabile. În timp, ei vor remarca amănunte de genul: “zilele în care venim la grădiniţă se termină toate cu un “i”, “zilele în care nu venim la grădiniţă se termină cu un “ă”, a doua şi a treia zi a săptămânii încep cu un “m” etc.

“Junalul grupei”

Desfăşurare: În urma unei experienţe comune, care i-a impresionat în mod deosebit, educatoarea notează ceea ce copiii doresc să împărtăşească şi altora (copii de la grupele vecine, părinţi, fraţi, bunici, vizitatori etc.). De exemplu, după remarcarea primilor fulgi de nea, stând la fereasta clasei, minunându-se şi discutând despre aceştia, copiii sunt atraşi într-o scurtă discuţie şi solicitaţi să gândească împreună ce ar putea “scrie” în jurnalul grupei pentru a putea fi citit de părinţi, bunici, fraţi etc. O formulare de genul: “Fulgii mari şi pufoşi cad din cer. Zăpada e albă şi frumoasă.” Peste câteva zile putem stabili numărul propoziţiilor scrise pe tablă şi putem număra cuvintele din cele două propoziţii.
Extindere: Într-o altă etapă putem depista frecvenţa sunetului iniţial al numelui nostru în cuvintele care alcătuiesc cele două propoziţii, sau putem discuta despre sunetele care “seamănă”: p şi d, a şi ă. Oricum, trebuie să fim foarte atenţi şi flexibili şi să răspundem intereselor şi nevoilor copiilor la momentul respectiv. Aşadar, nu vom ezita să mergem în direcţia în care ne conduc copiii, chiar dacă noi gândisem altfel această etapă.

“Catalogul clasei”

Desfăşurare: În primele zile de grădiniţă, în perioada de acomodare, educatoarea va putea, în funcţie de preferinţele copiilor şi de modul în care ei se comportă, să le sugereze mai multe “nume”, care să-i reprezinte şi pe care ei, ca grup, ar putea să le poarte. Dintre acestea copiii vor alege unul şi, împreună cu educatoarea, vor stabili care va fi modalitatea de ilustrare a numelui respectiv. Spre exemplu, dacă numele ales este “Grupa merelor roşii”, pentru că lor le plac foarte mult merele sau pentru că se gândesc să promoveze la nivelul unităţii principiul: “Un măr pe zi = sănătate”, pe uşa clasei sau pe un perete aproape de uşă, la nivelul copiilor, se poate lipi un copac cu mere roşii pe crengi. În interiorul merelor copiii îşi vor pune poza, sau un autoportret realizat de ei înşişi şi, ulterior, chiar numele lor scris. Dimineaţa, după ce se face prezenţa, copiii pot fi invitaţi să meargă la copac şi să verifice singuri cine lipseşte, având ca puncte de reper fie numele scrise al colegilor, pe care ei l-au reţinut mai uşor, fie doar pozele colegilor, pe care în timp le vor asocia cu numele scrise. În aceeaşi măsură copiii pot fi implicaţi să noteze, împreună cu educatoarea, pe un catalog al grupei, gen tabel, ataşat copacului despre care vorbeam, prezenţele şi absenţele cu A şi P.
Extindere: Într-o altă etapă copiii pot fi antenaţi în a reda, folosindu-se de acelaşi principiu, familia restrânsă sau lărgită şi să coreleze poza cu numele, să depisteze relaţiile dintre aceştia, să-şi explice diferenţele de vârstă etc. Evident, în acest caz, numele şi gradele de rudenie pot fi scrise chiar de către copii, cu ajutorul educatoarei, începând cu iniţiala numelui şi, treptat, cu celelalte litere care o urmează. Totul cere timp, răbdare şi respectarea ritmului individual al copilului şi a interesului pe care acesta îl manifestă pentru limbajul scris la un moment dat (moment care nu poate fi impus şi nici stabilit cu exactitate de altcineva, decât de către copil).

Alte sugestii:
• Activităţile muzicale sau rimele sunt şi ele ocazii deosebite prin care se poate face apropierea copilului de citit. Poezioara sau cântecelul (cel puţin refrenul) se pot scrie pe o coală mare, în prezenţa copiilor. Cuvintele vor fi urmărite de copii, în timpul recitării/scandării cu un arătător.
• Centrul tematic este locul unde, neapărat, copilul va găsi cel puţin o carte cu poveşti, legată de tema proiect a săptămânii (perioadei). Aşadar, aici i se va citi, aici va “citi” singur la rândul lui, urmărind imaginile şi textul, aici va discuta despre ele etc. Ocazional, un părinte/un bunic/un frate poate fi antrenat în acest joc “de-a cititul”, ajutând copilul să se iniţieze în tainele lecturii.
• Etichetarea mediului, împreună cu copiii, reprezintă un bun prilej de familiarizare a copilului cu limbajul scris şi de utilizare a acestuia în contexte adecvate vârstei. Se recomandă, de asemenea, ca etichetele să fie scrise de către educatoare, în prezenţa copiilor, la recomandarea lor şi chiar dictate de ei. În plus, etichetarea trebuie să se facă treptat, pe măsură ce copiii descoperă un nou obiect în clasă sau utilitatea unei zone sau a unui spaţiu al clasei, în ideea de a nu încărca prea mult clasa cu etichete. Pe măsură ce unele cuvinte devin cunoscute şi se constată asimilarea formei scrise a acestora, etichetele pot fi îndepărtate.
• Pe măsură ce apropierea de citit-scris se face simţită, la colţurile amenajate în clasă (“Colţul păpuşii”, “Jocul de rol”, “Artă”, “Construcţii”, “Ştiinţă” etc.) educatoarea poate solicita copiilor “să completeze” reţete, liste pentru cumpărături, file de jurnal sau fişe cu observaţii legate de experimentele efectuate etc.
• Activități în cadrul proiectului educațional “Să citim pentru mileniul III”.

Esenţial este să trezim copiilor interesul pentru citit-scris, să le creem un mediu interesant şi stimulativ, bogat în experienţe lingvistice şi să atragem în acest proces, în măsura în care este posibil, şi părinţii (adulţii din jurul copilului).

Iată un model de scrisoare adresată părinţilor prin care li se solicită sprijinul în procesul de apropiere a copiilor de limbajul scris:

Dragi părinţi,

Vom porni împreună cu copiii dumneavoastră într-o aventură frumoasă în lumea limbajului scris. Prin “scris” trebuie să înţelegem gândurile pe care copilul le înşiră pe o bucată de hârtie. Acest lucru diferă foarte mult de ceea ce înţelegem noi, de regulă, prin scris.

În perioada care urmează, veţi primi lucrări de-ale copiilor dvs. în care veţi întâlni “scrisul”. Prima dvs. reacţie s-ar putea să fie: “Copilul meu nu poate să scrie!” şi asta pentru că dvs. nu puteţi “citi” ceea ce el “scrie”. Cu toate acestea, “scrisul” copilului dvs. are un înţeles pentru el şi aceea este maniera pe care el a inventat-o pentru a vă transmite mesajul dorit.

Vă rog să vă încurajaţi copilul să împărtăşească aceste experienţe cu dvs. cerându-i să vă spună ce a “scris” şi nicidecum să vă “citească” ce a “scris”, lucru pe care nu-l va putea face. Încurajat, sprijinit, stimulat, copilul dvs. îşi va dezvolta abilităţi şi în domeniul limbajului scris.
Dacă aveţi şi alte întrebări, vă rog să mă contactaţi.

Cu aleasă preţuire,
Educ. Claudia Dobre

• Recunoaștere

În economia procesului de învăţământ, epoca noilor tehnologii educaţionale găseşte cadrul didactic într-o poziţie privilegiată.

În plan social, statutul acestuia, mai mult cel subiectiv şi mai puţin cel obiectiv, rămâne totuşi acolo unde conştiinţa social-educaţională l-a situat deja: în poziţia de formator de spirite, de conştiinţe.

Cadrele didactice reprezintă categoria formatorilor consideraţi agenţi ai schimbării. Formarea unui cadru didactic începe pe băncile şcolii şi nu se termină niciodată. Ca şi cadru didactic, pentru a te putea înscrie şi pentru a desfăşura o muncă de calitate, trebuie să fii la curent cu toate schimbările, să fii în pas cu noutăţile şi tendinţele în domeniu, pentru că, în această profesie deviza este: ÎNVĂŢ PENTRU A-I ÎNVĂŢA PE ALŢII.

În acest context, unul din punctele de interes ale Foii de parcurs pentru anul școlar 2011-2012 este acela al prezentării noii modalități de apreciere și recunoaștere a calității activității cadrului didactic, în direcția obținerii performanței și a progresului școlar, prin Gradația de merit.

Fără a relua detaliile prezentate în documentul mai sus menționat, legate de criteriile de eligibilitate și procedura de acordare a distincției amintite, considerăm că este necesar să încurajăm, pe de o parte Inspectoratele școlare și Casele Corpului Didactic să găsească modalități de sprijinire a cadrelor didactice în acest proces (cursuri de formare – inclusiv în formula blended-learning, workshop-uri, acțiuni metodice etc.) și, pe de altă parte, cadrele didactice din învățământul preșcolar cu un exemplu de schelet al unui proiect educațional, pe care îl atașăm prezentei scrisori (Anexa 1).

2. Precizări privind activitățile din săptămâna Școala altfel

Ordinul nr. 4292/2011 privind structura anului școlar 2011—2012 face, în anexă, precizări referitoare la activitățile care se desfășoară în săptămâna 2-6 aprilie 2011 în cadrul programului Școala altfel.

În învățământul preșcolar, tipurile de activități din cadrul programului Școala altfel nu sunt o noutate, în schimb, noutatea va consta în a gândi această săptămână altfel decât celelate, din perspectiva intereselor și preocupărilor copiilor preșcolari, a evidențierii talentelor și a capacităților acestora în diferite domenii și, evident, din perspectiva stării de bine și a bunei dispoziții pe care vrem să le aducem în viața copiilor și a apropiaților acestora, a partenerilor noștri din comunitate și a noastră implicit.

3. Funcționarea și organizarea grupelor cu copii de 2-3 ani

Prevederile Legii educației naționale nr.1/2011 aduc în atenția noastră, a tuturor, un nou concept: acela al educației timpurii, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, care asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii de a învăţa.

De asemenea, Legea educației naționale menționează cele două niveluri ale educației timpurii și anume: nivelul antepreșcolar, pentru copiii cu vârste între 0-3 ani și nivelul preșcolar, pentru copiii cu vârste între 3-6 ani.

În acest context, există baza legală pentru constituirea grupelor precoce, cu copii de 2-3 ani, în grădinițe, cu asigurarea resurselor materiale și umane adecvate. Pentru aceste grupe, oferim în Anexa 2 câteva sugestii legate de tipurile de activități care pot fi desfășurate cu copiii și de mediul educațional.

4. Clarificări privind activitatea directorului de grădiniță

Conform Ordinului MECTS nr. 4865/16.08.2011 privind obligatia de predare a personalului de conducere, directorii grădinițelor cu program normal, prelungit sau săptămânal nu sunt degrevați de norma didactică și efectuează integral activitatea didactică de instruire – educare cu grupa de copii.

Pentru buna desfășurare a activității didactice la clasă și a activității manageriale se recomandă, atât inspectorilor școlari pentru învățământul preșcolar, cât și directorilor de grădiniță să manifeste responsabilitate și maturitate profesională și, în funcție de încărcătura de sarcini manageriale a diferitelor etape din an, să-și planifice cu rigurozitate timpul și activitățile specifice funcției, fără a pierde din vedere cele mai importante aspecte: siguranța și securitatea copiilor, precum și necesitatea parcurgerii sistematice a curriculumului specific.

5. Sugestii pentru activitățile metodice, cercurile pedagogice, inspecțiile tematice și/sau de specialitate

Concluziile desprinse în urma inspecţiilor care au avut loc arată faptul că, în general, activitatea din învăţământul preşcolar este corespunzătoare şi de calitate. Cu toate acestea, o serie de aspecte care privesc mediul educaţional, completarea documentelor școlare, desfășurarea procesului de predare-învățare-evaluare necesită în unele cazuri revizuiri, rafinări etc.

În acest context, la toate nivelurile de responsabilitate (inspectorate școlare, unități de învățământ, cadre didactice) se vor avea în vedere, în cadrul acțiunilor metodice și a inspecțiilor, următoarele aspecte:

 existența și operaționalitatea documentelor din mapa educatoarei (vezi Anexa 3);
 amenajarea mediului educaţional al grupei pe arii/zone/centre de interes şi amenajarea centrului tematic în sala de grupă, în acord cu tema parcursă de copii în perioada respectivă;
 elaborarea şi completarea planificărilor calendaristice după recomandările MECTS;
 cunoaşterea notelor, a metodologiilor şi a precizărilor MECTS în domeniu;
 existenţa a cel puţin a unui exemplar din publicaţiile nou apărute şi din publicaţiile care figurează pe lista bibliografică a programelor de perfecţionare în fondul de carte al bibliotecii de specialitate al unităţii;
 modul în care se realizează studiul individual în unităţile de învăţământ preşcolar şi gradul de cunoaştere de către educatoare a noutăţilor în domeniu;
 modul în care sunt respectate prevederile Programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii cu privire la evaluare (evitarea excesului de fişe, în special la grupele mari pregătitoare pentru şcoală; cum şi cât de mult este implicat copilul în procesul de evaluare; cum este înregistrat progresul copilului etc.);
 cum a fost făcută selecţia auxiliarelor didactice utilizate de către copii la activităţi şi dacă acestea sunt avizate de MECTS;
 cum se face evaluarea cadrelor didactice de către director (existenţa fişelor de post, corelate cu fişele de evaluare pentru educatoare; cunoaşterea acestora de către educatoare) şi cum se face evaluarea copiilor de către educatoare (existenţa fişelor de evaluare pentru copii, pe nivele de vârstă şi modul în care sunt completate ele etc.);
 asigurarea transparenţei gestionării fondurilor grădiniţei şi a procesului de decizie;
 stimularea participării părinţilor la viaţa grădiniţei, delegarea unor responsabilităţi de gestionare a resurselor etc.;
 participarea grădiniţelor în programele educaţionale naţionale (gradul de implicare a personalului, rezultatele obţinute, inovaţiile personale în cadrul acestor programe etc. – vezi Anexa 4) şi chiar iniţierea de către grădiniţe a unor programe educaţionale la nivel local;
 organizarea şi desfăşurarea activităţilor metodice la nivel de unitate (unităţi) săptămânal şi nediferenţiat (în cazul grupelor care lucrează într-o alternativă pedagogică sau în cazul grupelor cu predare în limbile minorităţilor naţionale). Acelaşi lucru va fi respectat şi în cazul acţiunilor metodice (cercuri pedagogice, perfecţionări, alte întâlniri metodice ale cadrelor didactice din învăţământul preşcolar);
 organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni metodice/schimburi de experienţă între educatoarele din învăţământul de stat şi cele din învăţământul particular;
 planificarea şi organizarea cu ritmicitate a zilelor metodice pe centre şi anunţarea acestora la nivelul ISJ, în aşa fel încât inspectorul de specialitate să cunoască ziua şi ora când acestea se desfăşoară pentru a-şi planifica activitatea de îndrumare;
 organizarea unor schimburi de experienţă între judeţe, având ca obiectiv popularizarea şi generalizarea exemplelor de bună practică, precum şi corelarea cerinţelor profesorilor metodişti (îndrumători şi coordonatori de practică pedagogică) cu noile abordări educaţionale ale domeniului.

De asemenea, după cum deja v-aţi obişnuit, pentru acest an şcolar, lansăm două mari teme de reflecţie, care pot fi abordate în cadrul activităţilor metodice sau al cercurilor pedagogice:

1. DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIO-EMOȚIONALE LA COPIII CU VÂRSTE ÎNTRE 3-6 ANI
și
2. GRĂDINIȚA INCLUZIVĂ.
.

DIRECTOR GENERAL, DIRECTOR,
Liliana Preoteasa Mihaela Tania Sandu

INSPECTOR GENERAL,
Viorica Preda

Anexa 1

Program educaţional ……………………………….

I. ARGUMENT (câteva considerații legate de conceptele abordate în cadrul programului, o analiză de nevoi, care să arate situația de la care se pornește și, în același timp, perspectiva dezirabilă ca urmare a derulării activităților din cadrul proiectului)

II. DESCRIEREA PROGRAMULUI

– Grupul ţintă (beneficiarii direcți, indirecți)
– Metodologie (modul în care urmează a se derula activitățile din proiect,
componentele/etapele acestuia etc.)
– Durata
– Resurse (umane, materiale, logistică)
– Coordonare (dacă este cazul de o coordonare pe mai multe paliere de
responsabilitate este necesar ca acestea să fie precizate foarte clar și nivelul de
responsabilitate al fiecăruia să fie precizat)
– Scopul programului
– Obiectivele specifice (clare, relevante și realiste, măsurabile, determinate în
timp, corelate cu scopul și problematica programului etc.)

III. ACTIVITĂŢI ŞI PLANIFICAREA ACESTORA (activitățile menționate în Metodologie vor fi reluate și detaliate, corelate cu obiectivele și scopul programului, cu resursele; se va stabili implicarea fiecărui partener și a fiecărui membru al echipei de implementare și se vor menționa clar perioadele alocate fiecărei activități de la debutul ei până la finalizare – se recomandă utilizarea unei diagrame Gantt)

IV. MONITORIZARE, RAPORTARE, EVALUARE (se menționează modalitatea de evaluare finală, dar și pe parcurs, cum se va face raportarea și de către cine, când și cui etc.)

Anexa 2

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
NIVEL ANTEPREŞCOLAR

Nr.crt. Categoria de activitate Copii de 2-3 ani

I. Jocuri 6
II. Activităţi artistice şi de îndemânare 2
III.
Activităţi de muzică şi de mişcare 3

IV.
Activităţi de creaţie şi de comunicare 4

V.
Activităţi de cunoaştere 3

VI. Activităţi în aer liber 6
Total activităţi/săptămână
24

NOTĂ:
* Activităţile menţionate în planul de învăţământ sunt considerate a fi activităţi desfăşurate cu întreaga grupă de copii sau pe grupuri mici, în decursul unei săptămâni. Acesta este numărul minim de activităţi care se recomandă a fi desfăşurate cu copiii până la 3 ani în decursul unei săptămâni.
** Durata activităţilor poate varia în funcţie de interesul manifestat de grupul de copii/copil pentru acestea. Se recomandă ca, pentru nivelul I, durata unei activităţi să fie de cel mult 5 minute, pentru nivelul II, durata activităţii să crească până la cel mult 10 minute, iar la nivelul III activităţile să dureze chiar şi 15 minute. De asemenea, este foarte important ca, cel puţin la nivelul I, indiferent de durata recomandată pentru desfăşurarea unei activităţi, educatoarea să aştepte reacţia copilului.

Educatoarea va observa copiii în timpul activităţilor şi îşi va planifica temele, conţinuturile şi strategiile în funcţie de observaţiile făcute.

Educatoarea va sta adesea la acelaşi nivel cu copiii şi îşi va schimba locul frecvent, în aşa fel încât copiii vor fi stimulaţi să se deplaseze ca să fie aproape de aceasta.

Educatoarea se va asigura că există un număr corespunzător de materiale şi jucării în clasă, care să încurajeze copiii să ajungă, să apuce, şi să se joace cu ele.

Educatoarea se va asigura că există în clasă, pentru copiii care încă nu merg, câteva rafturi joase sau alte suporturi (sufuicient de stabile) care să le ofere copiilor posibilitatea de a se agăţa de ele şi de a se ridica.

Ariile şi zonele de joacă şi de activităţi vor fi decorate cu tablouri colorate şi cu obiecte mobile pentru a încuraja interesul copiilor faţă de obiecte/fiinţe din lumea înconjurătoare şi faţă de culoare şi mişcare.

Educatoarea va avea în vedere faptul că este foarte important pentru copil să i se vorbească şi va creea astfel de situaţii de învăţare vorbind cu el despre evenimentele din timpul zilei la care el este luat părtaş, spunându-i poezii, poveşti, citindu-i, cântându-i, arătându-i diferite obiecte şi discutând cu el despre ele etc.

Educatoarea va avea în vedere importanţa imitaţiei la această vârstă şi îi va încuraja pe copii să imite/să execute împreună acţiuni, sunete, cuvinte (simple şi familiare) pe care le văd/aud.

Educatoarea va avea în vedere să stabilească “mici reguli” de folosire a materialelor şi jucăriilor atunci când le va vorbi despre o jucărie sau un material nou apărut în clasă. Regula va fi întărită prin repetare atunci când copilul demonstrează că nu ştie să folosească jucăria/materialul.

Educatoarea va avea în vedere importanţa activităţii de explorare şi va crea situaţii în care copiii să analizeze şi să descopere singuri lumea din jurul lor, fără a pierde din vedere aspectele care ţin de asigurarea securităţii şi a sănătăţii acestora.

Educatoarea va avea grijă să le asigure copiilor posibilitatea de a interacţiona. Astfel, atunci când are în grupă şi copii mai mici care încă nu merg, va avea în vedere să îi ia în braţe şi să-i ducă în mijlocul celorlalţi pentru a se vedea, a se atinge reciproc şi pentru a se auzi şi a comunica.

Educatoarea va avea în vedere să le asigure copiilor posibilitatea de a alege. Astfel, ea va pregăti pentru activităţi materiale variate şi într-un număr cel puţin dublu decât numărul copiilor (exemplu: coli de hârtie în forme şi culori diferite, tempera diluată sau tempera şi guaşe în tuburi, creioane colorate sau creioane ceracolor etc.).

Educatoarea, pe măsură ce reuşeşte să-i deprindă pe copii cu tiparul diferitelor activităţi, va ceda acestora, în timpul desfăşurării activităţii, rolul de conducător.

Educatoarea va antrena copilul în jocuri cu tematică legată de familie şi mediul imediat apropiat: “De-a familia”, “De-a mama”, “Să ne prefacem că eram…”, stimulându-i să imite împreună cu adultul acţiuni sau expresii vizualizate într-o carte, pe un jeton sau într-o fotografie etc.

Educatoarea va stimula şi încuraja copiii să cunoască şi exploreze (folosindu-se de simţuri) jucăriile şi materialele puse la dispoziţie şi, ulterior, să acţioneze cu ele.

Educatoarea va insista asupra formării deprinderii de a se privi reciproc atunci când se joacă.

Educatoarea va încuraja copiii să interacţioneze cu colegii şi adulţii cu care intră în contact.

Copiii vor fi ajutaţi să realizeze construcţii simple (din diferite materiale de construcţie: nisip, cuburi etc.) mai întâi singuri şi, treptat, cu unul sau mai mulţi copii împreună.

Copiii vor învăţa să aşeze şi să grupeze diferite materiale şi jucării specifice acestei categorii de activitate (jocul) după criteriile: formă, culoare (o culoare din două), mărime (mare-mic).

Copiii vor fi familiarizaţi cu reguli şi elemente simple de joc cum ar fi: să răspundă când e solicitat, să reacţioneze la un stimul vizual sau auditiv, să pună la locul lui orice obiect după utilizare, să aplaude un răspuns corect etc.) şi vor fi încurajaţi să le respecte.

Copiii vor învăţa să utilizeze corect materialele şi jucăriile puse la dispoziţie (plimbăm păpuşile, legănăm păpuşile, facem maşinile să meargă pe podea, aşezăm cuburile unul peste altul, arătăm jetonul copiilor şi spunem ce este dacă ştim, răsfoim cartea, punem foaia pe masă şi scriem cu creionul pe ea etc.).

Educatoarea va stimula şi încuraja copiii să utilizeze corect instrumentele de lucru specifice activităţilor de desen, pictură, modelaj (creion, pensulă, carioca, cretă, ceracolor, plastilină/lut/cocă etc.) în vederea exprimării libere a ideilor şi sentimentelor proprii (fie chiar şi prin mâzgălituri).

Educatoarea va crea situaţii de joc şi de învăţare în care aceştia să recunoască şi să diferenţieze culori, puncte, linii, forme în mediul imediat apropiat.

Educatoarea va antrena copiii în crearea cadrului estetic specific ambiental, stimulându-i să sesizeze ce apare nou în clasă, consultându-i atunci când afişează un tablou, un/mai multe obiecte sau o/mai multe lucrări de-ale lor pe perete (fereastră, perdea, panou etc.) cu scopul de a înfrumuseţa sau de a înviora clasa.

Educatoarea va încuraja copiii să vorbească despre desene, tablouri, fotografii artistice care le sunt puse la dispoziţie sau pe care le aduc ei înşişi în clasă.

Copiii vor fi ajutaţi să realizeze desene simple, cu diferite instrumente de lucru şi pe suprafeţe diferite, mai întâi cu ajutorul educatoarei (completând sau imitând desenul acesteia) şi, ulteriori, singuri.

Copiii vor învăţa să aplice culoarea pe suprafeţe date sau libere apelând la instrumente specifice artelor plastice, cum ar fi pensula, sau la diferite alte accesorii şi obiecte din mediul apropiat (buretele, ghemotocul de hârtie, ghemul de aţă,, periuţa de dinţi, degetul etc.).

Copiii vor învăţa să pregătească materialul pentru modelat (lut, plastilină, cocă) prin frământare, rupere şi, totodată, să îl modeleze prin mişcarea translatorie a palmelor faţă de planşetă, împreunarea capetelor prin lipire, prin adâncire, apăsare, mişcare circulară şi aplatizare.

Copiii vor învăţa să lucreze cu hârtia/cartonul şi cu lipiciul, cu materiale din natură (ghinde, nuci, frunze, conuri, seminţe, nisip, beţişoare etc.) şi cu alte materiale specifice activităţilor practice (sârmă, mărgele, mălai, griş etc.) şi vor fi încurajaţi să îşi facă propriile jucării sau obiecte personale cu ajutorul acestora.

Copiii vor fi învăţa să ordoneze jucăriile şi obiectele din ambient, să îngrijească plante şi animale de casă, să execute operaţii de curăţenie (ştersul prafului, spălatul şi ştersul vaselor etc.), să spele fructele şi legumele şi să participe la prepararea unor salate cu acestea, să participe la aranjarea şi servirea mesei, dezvoltându-şi spiritul de ordine şi de curăţenie.

Copiii vor fi încurajaţi să sesizeze caracteristicile şi transformările materialelor în timpul lucrului şi să vorbescă despre acestea.

Copiii vor fi familiarizaţi cu reguli simple de utilizare a materialelor şi instrumentelor, astfel încât să se asigure protecţia sănătăţii proprii şi a celorlalţi şi vor fi încurajaţi să le respecte. Iată câteva reguli care pot fi aduse în atenţia copilului: să folosească materialele şi instrumentele numai atunci când i se permite şi numai la locul special amenajat, să nu folosească instrumentele în alt scop decât acela pentru care au fost date, să pună la locul lui orice obiect după utilizare etc.).

Educatoarea va cânta copiilor şi îi va încuraja şi pe aceştia să cânte, atât împreună cu ea, cât şi cu ceilalţi. Pentru cei mai mici, respectiv pentru sugari, educatoarea va avea grijă să le cânte şi să le mişte mâinile şi picioruşele în ritmul muzicii pentru a-i ajuta să perceapă sunetele şi să distingă sunetele de zgomot.

Educatoarea le va cânta copiilor cu vocea, de mai multe ori pe zi, diferite fragmente muzicale accesibile vârstei, imitând sunete din natură (foşnet, cântecul păsărilor, sunete scoase de diferite animale etc.) şi folosind, adesea, mişcarea pentru a uşura înţelegerea cântecului sau a mesajului acestuia şi pentru a-şi coordona mişcarea în ritmul muzicii. În aceeaşi măsură ea îi va încuraja să o imite şi să se prindă şi ei în jocul ei.

Educatoarea va încuraja copiii să folosească muzica (cântecul) ca formă de comunicare, sugerându-le mici joculeţe în care să vorbescă “cântat” între ei, asociind imagini şi acţiuni.

Educatoarea va stimula interesul copiilor pentru muzică vorbindu-le (povestindu-le) înainte de a le prezenta cântecul despre ce este vorba în el. Educatoarea le va prezenta copiilor şi poveşti muzicale*.

Educatoarea va stimula interesul copiilor pentru muzică şi mişcare încurajându-i să exprime verbal ceea ce le sugerează, simt şi înţeleg atunci când ascultă un cântec şi, ulterior, să exprime acelaşi lucru prin mişcare (educatoarea va permite copilului să-şi exprime părerea despre ceea ce aude şi simte, cu cuvintele proprii, contribuind astfel la dezvoltarea personalităţii individuale a copilului şi la dezvoltarea creativităţii). De asemenea, educatoarea le va sugera o mişcare şi îi va ajuta pe copii să o asocieze cu un cântec/fragment muzical cunoscut.

Pentru copiii peste doi ani, educatoarea va pune la dispoziţia acestora discuri, casete audio, CD-uri, casete video cu cântece (fragmente muzicale) adecvate vârstei şi îi va încuraja pe copii să le asculte singuri atunci când doresc (educatoarea va permite copiilor ca, în mod organizat, aceştia să folosească mijloacele audio meţionate).
Copiii vor fi familiarizaţi cu diferite genuri de muzică (muzică pentru copii, muzică populară, muzică uşoară etc.) cu tempouri şi ritmuri diferite şi vor fi ajutaţi să le distingă (mişcare rapidă, mişcare lentă, mişcare moderată).

Copiii vor fi familiarizaţi cu o serie de instrumente/jucării muzicale uzuale (tobă, tamburină, xilofon, chitară, muzicuţă, fluier etc.) şi vor fi ajutaţi şi încurajaţi să le recunoască şi să le folosească (acompaniindu-se) improvizând cu acestea diferite cântece. De asemenea, copiii vor fi stimulaţi să îşi confecţioneze propriile instrumente/jucării muzicale (singuri sau după model) din obiecte şi jucării care le stau la îndemână (sticle cu apă în ele, cutii cu nisip sau cu pietricele, lănţişoare de metal etc.).

Copiii vor învăţa cântece, jocuri muzicale (de recunoaştere sau imitare a unor sunete) şi jocuri cu text şi cânt (mişcare sugerată de text şi asociată cu interpretarea cântecului) şi vor fi încurajaţi să le interpreteze împreună cu educatoarea, cu ceilaţi copii sau singuri.

Copiii vor fi familiarizaţi cu reguli de cânt vocal, urmărind adoptarea unei poziţii corecte şi disciplina în cânt (nu ţipăm când cântăm, nu facem gălăgie, cântăm toţi odată), şi vor fi încurajaţi să le respecte.

Copiii vor fi familiarizaţi cu disciplina în audiţia muzicală (să asculte în linişte). Educatoarea va alterna audiţia cu explicaţia acesteia, urmărind menţinerea interesului copilului pentru acest tip de activitate şi evitând durata prelungită a unei audiţii.

Educatoarea va depista copiii dotaţi artistic şi îi va încuraja şi ajuta, în acelaşi timp, să se manifeste (să îşi compună propriile cântecele, să şi le înregistreze etc).

Educatoarea va organiza spectacole, jocuri interactive, concursuri etc. prin care să dezvolte spontaneitatea, creativitatea, comunicarea, dezinvoltura copiilor, urmărind, în acelaşi timp, şi asigurarea participării publicului la manifestarea artistică propriu-zisă.

Educatoarea va organiza spectacole prilejuite de sărbătorile religioase, sărbători naţionale, ziua mamei etc., insistând asupra formării deprinderilor de activitate în colectiv, de comunicare prin muzică, de socializare.

* Casete audio ce cuprind basme şi poveşti cu suport muzical.

Notă: Activităţile de rutină, precum şi activităţile de învăţare din cadrul zilei se vor desfăşura, de regulă, pe un fond muzical aproape permanent sau pot fi anunţate printr-un semnal/fragment muzical.

REPERTORIU DE CÂNTECE ŞI AUDIŢII MUZICALE (sugestii):

Cântece Audiţii
Grădiniţa – dfc. (din folclorul copiilor)
Huţa huţa – dfc.
Împreună să jucăm – dfc.
Melc, melc – dfc.
Sorcova – dfc.
Ineluş, cerceluş – dfc.
Mama – dfc.
Vrăbiuţa – dfc.
Căldărusă plină – dfc.
Fluturaş, fluturaş – dfc.
La portiţă – Ion I. Vintilă
Ploaia – Petre Ţipordei
Cocoşul – dfc.
Ghicitoare – *** Anotimpurile – A.Vivaldi
Simfonia jucăriilor – L. Mozart
Mica serenadă – W. Mozart
Simfonia Ceasornicul – J.Haydn
Scene pentru copii – R. Schumann
Visul unei nopţi de vară – F.M.Bartholdy
Impresii din copilărie (fragmente) –
G. Enescu
Folclor muzical zonal ***

Educatoarea va vorbi copiilor şi îi va încuraja şi pe aceştia să vorbească, atât cu ea cât şi cu ceilalţi.

Educatoarea va răspunde oricărui tip de limbaj iniţiat de către copil şi va menţine canalul de comunicaţie deschis atâta vreme cât copilul manifestă interes.

Educatoarea le va citi copiilor, de cât mai multe ori pe zi, modelându-şi vocea şi folosind cărţi colorate, cu o ilustraţie simplă. Ea va orienta cartea deschisă către copil, ajutându-l să înţeleagă că este vorba de o succesiune de acţiuni, că este o legătură intrinsecă între imagine şi text etc.

Educatoarea va pune la dispoziţia copiilor cărţi-pliant de carton tare, pânză sau vinilin, pe care să le poată ţine, privi şi mânui şi singuri.

Educatoarea va încuraja copiii să folosească cuvinte. Astfel, ea va pronunţa cuvinte care denumesc obiecte, arătându-le pe ele sau imaginea acestora, îi va privi în ochi atunci când pronunţă cuvântul respectiv pentru a-i face să vadă cum anume îl pronunţă.

Educatoarea va stimula interesul copiilor pentru limbaj vorbindu-le despre obiecte din mediul lor apropiat, despre acţiuni cu care se întâlnesc în viaţa de zi cu zi şi încurajându-i să facă şi ei acelaşi lucru. Pentru copiii mai mici este foarte important ca educatoarea să îi solicite să caute cu privirea un obiect cunoscut, să îl arate şi să îl denumească apoi.

Educatoarea va stimula interesul copiilor pentru citit etichetând mediul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Etichetele vor fi scrise în prezenţa copiilor, vor fi puţine la număr iniţial şi vor conţine, de regulă, denumirea unor obiecte care stârnesc interesul general.

Pentru copiii peste doi ani educatoarea va aduce în grupă cărţi cu o acţiune simplă, previzibilă ori povestioare scurte cu repetiţie (fie un cuvânt se repetă sistematic de mai multe ori, fie o rimă revine de fiecare dată când personajul începe o nouă acţiune etc.) şi îi va încuraja copiii să i le “citească” şi ei sau să le “citească” ei singuri atunci când doresc. Acestea pot fi cărţi tematice: despre culori, despre fructe, despre animale, despre familie etc.

Copiii vor fi încurajaţi să îşi aleagă imagini, să “citească” imagini, să le asocieze pe baza unor criterii date (cu iamginea asemenea, cu umbra imaginii, cu partea care lipseşte etc.), să spună poveşti despre obiectele/fiinţele din imagini etc.

Copiii vor fi familiarizaţi cu diferite categorii de cuvinte (descriptive, cuvinte-acţiuni) şi vor fi ajutaţi să le distingă şi să le utilizeze în contextele potrivite.

Copiii vor învăţa rime, numărători şi poezii şi vor fi încurajaţi să le spună împreună cu educatoarea sau singuri.

Copiii vor fi stimulaţi să corecteze greşeli de pronunţie sau de concept (educatoarea vorbeşte despre “măr” şi arată copiiilor o imagine cu un “avion”) ale educatoarei sau ale colegilor.

Copiii vor fi familiarizaţi cu reguli de folosire a cărţii/imaginii care se citeşte (cartea/imaginea stă în bibliotecă/raft, nu se rupe, nu se scrie pe ea cu creionul, nu se pune mâna murdară pe carte/imagine, paginile se dau pe rând, apucând colţul de jos etc.) şi vor fi încurajaţi să le respecte.

Copiii vor fi încurajaţi să urmărescă cu degetul pe carte textul în timp ce li se citeşte şi, ulterior, pentru cei peste doi ani, să recunoască numele cărţii după imaginea şi scrisul de pe copertă.

Copiii de peste doi ani, în măsura în care ei o doresc, vor fi încurajaţi şi ajutaţi să îşi facă propriile cărţi, să îşi “scrie” singuri, în felul lor, reţete, anunţuri, scrisori, felicitări, etichete etc.

Copiii vor învăţa să distingă sunetul iniţial al unui cuvânt şi vor fi stimulaţi, în măsura în care interesul lor pentru limbajul scris este vădit, să coreleze sunetul iniţial al numelui unui(ei) obiect/fenomen/fiinţe ilustrat(ă) pe un jeton cu litera corespunzătoare. Copiii vor fi încurajaţi să meargă cu degetul pe conturul literei respective şi să discute despre aceasta.

Educatoarea va vorbi copiilor despre unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman, plante, animale, obiecte) şi îi va încuraja şi pe aceştia să vorbescă despre ele.

Educatoarea va răspunde oricărei întrebări venite din partea copilului (clar şi scurt, fără a evita adevărul şi fără a folosi cuvinte greoaie, dar nici diminutive).

Educatoarea va stimula dezvoltarea procesului de cunoaştere învăţându-i şi încurajându-i pe copii să pună întrebări în legătură cu cele observate.

Educatoarea va pune la dispoziţia copiilor cărţi-pliant de carton tare, pânză sau vinilin, cu plante, animale, obiecte etc. sau imagini pentru a-i deprinde cu procesul de căutare a informaţiei şi pentru a le stimula dorinţa de cunoaştere.

Educatoarea va încuraja copiii să exploreze elementele lumii înconjurătoare privind, mişcându-se, acţionând. Astfel, ea se va plimba cu copiii prin clasă şi vor recunoaşte împreună obiecte şi locuri. Ulterior, va face acelaşi lucru şi în afara grupei (la spălător, pe hol, într-o grupă vecină, în curte etc.).

Educatoarea va pronunţa cuvinte care denumesc obiecte, fiinţe, fructe, plante etc. arătându-le pe ele sau imaginea acestora şi îndemnându-i să le cunoască apelând la simţuri.

Educatoarea va discuta cu ei despre anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător (fenomene ale naturii, anotimpuri), îi va stimula să le observe şi să le identifice în momentul apariţiei lor.

Copiii vor fi stimulaţi ca, prin joc şi experiment, să descopere forme, culori, mărimi diferite, simboluri chiar (cifre, litere, semne de circulaţie etc.) în mediul lor apropiat şi vor fi ajutaţi să le recunoască, să le clasifice, să le ordoneze (cel puţin trei culori, trei forme, două mărimi) şi să le deosebească între ele.

Copiii vor fi stimulaţi să construiască grupuri de obiecte/jucării, să numere obiectele aparţinând aceluiaşi grup (până la 3) şi să compare două grupuri de obiecte prin corespondenţa unu la unu.

Copiii vor fi stimulaţi ca, prin joc şi experiment, să perceapă şi să înţeleagă relaţii spaţiale (sus, jos, pe, în, deasupra etc.) şi relaţii temporale în raport cu propriile lor activităţi (dimineaţa ne trezim, seara ne culcăm, ne spălăm pe mâini înainte de masă, acum facem linişte, mai târziu mergem la copiii din grupa vecină etc.).

Copiii vor fi învăţaţi să utilizeze strategii pentru rezolvarea unei probleme ş,i în acest sens, vor fi stimulaţi să discute despre ce se întâmplă în jurul lor sau ce fac/au făcut la un moment dat şi, ulterior, să ghicească ce s-ar întâmpla dacă… sau ce urmează după… etc.

Copiii vor fi încurajaţi să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului, ajutându-i să-şi asume responsabilităţi de îngrijire şi ocrotire a unei plante, a unui colţ de grădină, a unui animal de casă.

Copiii vor fi deprinşi cu reguli de igienă colectivă şi individuală, cu reguli de convieţuire socială şi ajutaţi să şi le însuşească şi să le respecte, prin repetare şi îndrumare permanentă.

Educatoarea va urmări formarea unei ţinute corporale corecte la copii (în poziţia stând, sezând şi în deplasare), îndrumându-le permanent mişcările şi solicitându-le să execute exerciţii de mers, alergare şi, ulterior, celor de peste doi ani, chiar de săritură, păstrând poziţia corectă.

Educatoarea va pune la dispoziţia copiilor accesorii şi aparate de joacă care să le dezvolte şi stimuleze plăcerea de a se mişca (mingi, scăriţe uşor înclinate, leagăne, nisipar, corzi etc.).

Educatoarea va încuraja copiii să exploreze elementele lumii înconjurătoare, precum şi propriul corp privind, mişcându-se, acţionând. Astfel, ea se va plimba cu copiii prin clasă, prin împrejurimi sau prin curte şi îi va încuraja să acţioneze cu elementele mediului imediat apropiat, “povestind” şi observând împreună ce se întâmplă, cum se întâmplă, ce simţim, ce s-a schimbat etc.

Educatoarea va pronunţa cuvinte care denumesc acţiuni şi îi va încuraja pe copii să le execute sau va executa o acţiune şi le va cere copiilor să denumească acţiunea respectivă.

Copiii vor fi familiarizaţi cu anumite comenzi simple (Drepţi!, Pe loc repaus! etc.) şi vor fi deprinşi, treptat, să le respecte.

Copiii vor fi deprinşi să se raporteze la un reper dat şi să-şi coordoneze mişcările cu ritmul impus de educatoare.

Copiii vor fi încurajaţi să utilizeze deprinderile însuşite în diferite contexte. Astfel, educatoarea îi va solicita să execute acţiuni motrice învăţate, în condiţii variate, cât mai aproape de situaţii reale (trecem peste o buturugă în pădure, mergem pe podeţ, ne târâm pe burtă ca soldaţii etc.). De asemenea, educatoarea va încuraja copiii în creşterea numărului de repetări, în creşterea duratei efortului fizic, în executarea acţiunilor cu un grad mai mare de complexitate, cu şi fără obiecte etc.

Copiii vor fi deprinşi cu reguli de igienă colectivă şi individuală a echipamentului (păstrăm îmbrăcămintea de sport în săculeţ) şi a efortului fizic (nu alergăm cu gura deschisă, nu bem apă după ce am alergat, tragem aerul pe nas şi îl dăm afară pe gură etc.) şi ajutaţi să şi le înnsuşească şi să le respecte, prin repetare şi îndrumare permanentă.

Copiii vor fi familiarizaţi cu reguli simple de utilizare a aparatelor de joacă (leagăn, balansoar, scăriţă etc.) şi a unor accesorii sportive (minge, coardă), astfel încât să se asigure protecţia sănătăţii proprii şi a celorlalţi şi vor fi încurajaţi să le respecte.

Anexa 3

MAPA EDUCATOAREI

A. LEGISLAŢIE
B. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ A EDUCATOAREI
C. DOCUMENTE ŞCOLARE

A. Cunoaşterea şi aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare:

 Legea educaţiei naţionale nr.1/2011;
 Planul de învăţământ şi metodologia de aplicare a planului pentru învăţământul preşcolar ,
 Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii;
 Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar;
 Scrisori metodice pentru aplicarea programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii;
 Curriculum-ul naţional pentru clasele I –IV;
 Legea Nr. 272 / 2004 privind protecţia şi drepturile copiilor;
 Metodologii, regulamente, din setul de legislaţie secundară promovat de MECTS, ale căror prevederi vizează şi înv.preşcolar.

B. Dezvoltarea profesională a educatoarei

 Curriculum Vitae European;
 Portofoliul personal pentru dezvoltare profesională (vezi Anexa);
 Materiale care să ateste utilizarea metodelor alternative
( portofolii, proiecte, malettes pedagogiques, brain-storming, studii de caz);
 Caietul de formare continuă şi studiu individual; Dovezi de autoperfecţionare ( fişe de lectură, articole, studii, recenzii, lucrări metodico-ştiinţifice, adeverinţe / atestate de participare la stagii de perfectionare şi formare continuă );
 Evaluarea ( fişa individuală a postului, fişa de evaluare a educatoarei ).

C. Documentele şcolare şi instrumentele de lucru ale educatoarei:

 Catalogul grupei;
 Caietul educatoarei: planificarea calendaristică, numărul de activităţi planificate, date generale despre grupa de copii, colaborarea cu familia, colaborarea cu alţi factori educaţionali şi instituţionali;
 Programe pentru disciplinele din CDS;
 Proiecte de activităţi ( debutanţi până la definitivat), schiţe de proiecte didactice (definitivat, gradul II și gradul I ), mape cu proiecte model (toate cadrele didactice);
 Mapa didactică a educatoarei: proiecte de activitate (model), proiecte tematice (model), proiecte tematice pentru activităţi integrate (model), mijloace de învăţământ elaborate, lucrări personale, inventar de teme anuale, fişe de evaluare iniţială, formativă, sumativa, teste de evaluare elaborate de cadrul didactic, ş.a.;
 Portofoliile copiilor;
 Caracterizarea psihopedagogică a fiecărui copil – Caiet de observaţii curente;
 Caracterizarea psihosocială şi pedagogică a grupei de preşcolari (la sfârşitul fiecărui semestru şi la sfârşitul unui an de învăţământ );
 Fişa psihopedagogică a fiecărui copil, la sfârşit de ciclu preşcolar (evoluţia şcolară, nivelul de evaluare didactică şi de pregatire al preşcolarilor în vederea integrării cu succes în ciclul primar).

Anexa 4

PROGRAME/PROIECTE (2011 – 2012)

1. Continuă

• Programul naţional de educaţie a părinţilor „Educaţi aşa” (Fundaţia Copiii Noştri şi MECTS);
• Programul naţional de stimulare a interesului pentru lectură „Să citim pentru mileniul trei” (MECTS, inspectorate, grădiniţe, comunităţi locale);
• Programul naţional de educaţie ecologică „Ecogrădiniţa” (MECTS, inspectorate, grădiniţe, comunităţi locale);
• Programul naţional de stimulare a interesului pentru educaţie fizică şi sport „Kalokagathia” (MECTS, inspectorate, grădiniţe, comunităţi locale);
• Programul de educaţie timpurie incluzivă – PETI (Banca Mondială, MECTS);
• Programul de reformă a educaţie timpurii – PRET (Banca Europeană de Dezvoltare, MECTS);
• Programul „Educaţia incluzivă în grădiniţe” (Asociaţia RENINCO, UNICEF, MECTS);
• Programul „Centre multifuncționale” (Step by Step, UNICEF, MECTS, ISJ-uri);
• Proiect de stimulare a interesului pentru lectură şi de compensare a parcurgerii Programei instructiv-educative în grădiniţa de copii „Pipo” (CD Press, MECTS);
• Proiect educațional „Piti-Clic şi Dublu-Clic” – concursuri de creativitate pentru cadrele didactice (INFOMEDIA Pro, MECTS, ISJ-uri);
• Proiect educațional „Cu Europa la joacă…” – concurs de stimulare a abilităţilor intelectuale şi de creativitate pentru copiii preşcolari şi şcolari mici (Editura Diana, MECTS, ISJ-uri);
• Proiect „Filip şi cheia fermecată” (Editura RAVISION, MECTS);
• Proiect educațional SMARTY – concurs de cunoştinţe pentru copiii preşcolari, pe domenii experienţiale, (Asociaţia SMARTY, MECTS, ISJ-uri);
• Proiect „Prichindei în lumea basmelor” (Cuvântul Info, MECTS, ISJ-uri)
• Program KIDSMART (IBM România, MECTS);
• Proiect FSE „Dezvoltarea competenţelor cheie, premisă a incluziunii sociale” (Infomedia, DPH, MECTS, 10 ISJ);
• Proiect FSE „Centre de Resurse pentru Sprijin Educaţional” (FCN, MECTS, ACOR);
• Proiect educaţional de promovare a internaţionalismului ACTOR (MECTS, ACTOR România, ISMB);
• Proiect FSE „Împreună cu copiii pentru un început școlar de succes” (MECTS, Univ.Bucureşti, Şhotron, CD Press),

2. Debutează

• Proiect educaţional de promovare a educației pentru participare „Dezvoltarea abilităților socio-emoționale la copiii cu vârste de la 3 la 7 ani” (MECTS, UNICEF, Asociația de părinți Căsuța cu povești Bistrița, ISJ-uri);
• Proiectul educațional „Pași spre educația incluzivă în grădiniță” (MECTS, UNICEF, RENINCO, ISJ-uri);
• Proiect educațional internațional TIMTIM-TIMY (Fundația pentru Științe și Arte Paralela 45, MECTS, ISJ-uri);
• Proiect educațional RAFA GIRAFA (Romconcept International Solutions, MECTS, ISJ-uri);
• Proiect educaţional „Caravana Profesor Garfield te învaţă” (S.C. Mediadocs Publishing SRL, MECTS, ISJ-uri)
• Proiect de educație rutieră „Ruti te învață, lecții pentru viață” (Cuvântul Info, IGPR, MECTS, ISJ-uri);
• Concurs „Șapte luni de excelență” (Editura Diamant, MECTS; ISJ-uri);
• Concurs „Micii exploratori” (Asociația InteligenT, MECTS, ISJ-uri).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s